GLASUL TAINIC
Poate dispune, omul, de bogăție, de ranguri, poate dispune, omul, de toate cele materiale, dar totuși nu-i mulțumit. În adâncul ființei lui, aude o voce: „Unde ești? Unde ești?”
O voce tainică, misterioasă se adresează omului, făpturii lui, din inima lui urcă spre rațiune, apoi îl face pe om să gândească: cine suntem, unde mă aflu, ai cui suntem, de ce nu sunt liniștit, de ce oare nu sunt mulțumit, oricâte bunătăți am – nu sunt mulțumit, oricâte haine frumoase am – vreau altele și mai frumoase, oricâte lucruri mi se împlinesc pe acest pământ – nu mă simt împlinit! Vreau altceva, sunt mereu nemulțumit, mereu însetat, duc mereu dorul după ceva care nu există…!
Dorul acesta, nostalgia aceasta care există în sufletul omului este dovada categorică a existenței, a Celui ce există, a lui Dumnezeu. Dacă n-ar exista, dacă ar fi pustiu în spațiu, univers, nimeni n-ar purta setea aceasta...
Arhiepiscop Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 27.
GÂNDURILE OMULUI...
Omul socotește, de obicei, că toate gândurile sunt doar ale lui, proprii, opera sa izvorând de la el însuși. Cu toate acestea, este neadevărat, chiar dacă omul proclamă sus și tare că duhul său, partea lui lăuntrică, nu se supune influenței puterii duhurilor, nici celor bune, nici celor rele.
În realitate, duhul omenesc suportă influența unei mulțimi de puteri duhovnicești exact în același fel în care asupra trupului acționează o mulțime de forțe fizice...
Sf. Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2009, p. 80.
.jpg)
VIAȚA...
Pretutindeni, pe tot întinsul pământului, se face simțită prezența Marelui Artist – Duhul Sfânt – care se sălășluiește, aducând neștirbita bucurie în toate făpturile, vădindu-și nemărginita Sa înțelepciune în tot ceea ce se face. Vedem pretutindeni Duhul Dătător de Viață, lucrând asemenea unui mare artist sau al unui olar, modelând mulțime de vase neînsuflețite.
El poate fi descoperit mai cu seamă în sfinți, ca în niște mărețe și neasemuit de frumoase temple ale Sale. În oamenii necredincioși sau necinstiți însă, poți descoperi, aproape la fiecare pas, lucrarea duhului rău, patimi, frământare zadarnică, vrajbă, dușmănie...
Sf. Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, București, 2005, pp. 440-441.
„Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga vouă…” (Matei 6, 33).
Cum, în ce chip să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu? Iată cum. Să presupunem că vrei să faci un drum undeva, pentru o treabă oarecare, mergând pe jos, cu un vehicul sau pe apă; roagă-te lui Dumnezeu să-ți călăuzească mai întâi căile inimii și după aceea pe cele ale călătoriei pe care vrei să o faci, să te îndrepteze mai întâi pe căile vieții, potrivit poruncilor Sale. Trebuie să dorești aceasta din toată inima și să te rogi de mai multe ori în acest sens lui Dumnezeu. Cunoscându-ți dorința sinceră și strădania de a-I respecta poruncile, Domnul îți va îndrepta, puțin câte puțin, toate căile tale.
Sf. Ioan de Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Editura Sophia, București, 2005, p. 257.
