CUM DOBÂNDIM CURAJ?
Multe probleme, inclusiv frica, pleacă din copilărie, de la felul în care mulți din generația mea și din generația de copii de astăzi am fost crescuți ca într-o bulă. Parentingul îi sechestrează pe copii, în anumite cazuri nefericite, obedienței, această ascultare nediferențiată de autoritate, indiferent cât de toxică valoric este aceasta, indiferent de preceptele pe care le propagă, prin pedepse umilitoare asupra copiilor care-și pierd astfel respectul de sine și rămân ca „paralizați” într-o ascultare oarbă, de frica abuzului fizic și emoțional, de frica pedepselor agresive; devin astfel un fel de „zombi” vii, un fel de roboți mecanizați prostește în ascultarea lipsită de rațiune și de curaj!
Toate aceste manevre sadice, aceste lucruri lipsite de sens îl vor lipsi pe copil de situațiile și experiențele care îi vor dezvolta curajul, reziliența, independența și capacitatea de a gestiona mai târziu problemele și conflictele existențiale. Violența în „educație” umple sufletele copiilor de lașitate și de lipsa stăruinței în depășirea greutăților vieții. Iar mulți oameni și-au atrofiat din copilărie acest mușchi al rezistenței la disconfort emoțional și greutăți. (…)
În general, copiii trebuie să fie protejați, dar nu excesiv. Copiii nu trebuie să fie timorați! Copiii au nevoie să se joace în bălți, să alerge, să cadă și să se zgârie, să exploreze, să gestioneze conflictele la locul de joacă sau la școală, să mai fie și certați cu dragoste când persistă în greșeli, dar în niciun caz terorizați sau, dimpotrivă, cocoloșiți și supraprotejați.
Copiii crescuți cu o înțelepciune calmă, luminoasă, vor ajunge adulți echilibrați, responsabili, rezistenți la stres și capabili să facă față greutăților inevitabile ale vieții. Este mult mai ușor să creștem generații sănătoase decât să reparăm generațiile slabe...
SERGIU OPREA, din Revista „Atitudini”, Nr. 91
