Viața cotidiană


    Uneori, când alunecăm în cotidian, firele de nisip ale problemelor zilnice ce ne frământă, deodată se ridică și ne par munți prăpăstioși ce stau gata să ne înghită cu hăurile lor fără fund. Smulgându-ne și ridicându-ne mai sus puțin de acolo, privind aceste probleme în lumina eternității, necazurile noastre se fac așa de mărunte și aștern pe fața noastră un zâmbet și în inimi tăria de-a lucra liniștiți la rezolvarea tuturor problemelor cu pace. 
    Vedem că muntele ce ni se părea de netrecut, problema ce ni se părea de nerezolvat, în lumina timpului se dezleagă cu ușurință, se trece fără greutate… 

Arhiepiscop Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, pp. 188-189.

 

ÎNȚELEPCIUNE ȘI CURAJ


„Nu vă temeți!”  
    Acesta este cuvântul care atunci și acum și până la sfârșitul veacurilor dă tărie omului să străbată timpuri și locuri vitrege, să cucerească munții și valurile mărilor, îi dă o credință nebiruită în triumful dreptății, libertății și al vieții.  
    De două mii de ani omul a fost eliberat de frică, de singurătate și împreună cu toți frații lui a început să cânte: „Cu noi este Dumnezeu, întelegeți neamuri și vă plecați, căci cu noi este Dumnezeu…” (Isaïa 8, 9). 

Arhiepiscop Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui – un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, p. 128

 


 

TITINA NICA ȚENE



 

AUREL PANTEA 




 

GLASUL TAINIC


    Poate dispune, omul, de bogăție, de ranguri, poate dispune, omul, de toate cele materiale, dar totuși nu-i mulțumit. În adâncul ființei lui, aude o voce: „Unde ești? Unde ești?”  
    O voce tainică, misterioasă se adresează omului, făpturii lui, din inima lui urcă spre rațiune, apoi îl face pe om să gândească: cine suntem, unde mă aflu, ai cui suntem, de ce nu sunt liniștit, de ce oare nu sunt mulțumit, oricâte bunătăți am – nu sunt mulțumit, oricâte haine frumoase am – vreau altele și mai frumoase, oricâte lucruri mi se împlinesc pe acest pământ – nu mă simt împlinit! Vreau altceva, sunt mereu nemulțumit, mereu însetat, duc mereu dorul după ceva care nu există…!  
    Dorul acesta, nostalgia aceasta care există în sufletul omului este dovada categorică a existenței, a Celui ce există, a lui Dumnezeu. Dacă n-ar exista, dacă ar fi pustiu în spațiu, univers, nimeni n-ar purta setea aceasta... 

Arhiepiscop Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 27.  

 

GÂNDURILE OMULUI...


    Omul socotește, de obicei, că toate gândurile sunt doar ale lui, proprii, opera sa izvorând de la el însuși. Cu toate acestea, este neadevărat, chiar dacă omul proclamă sus și tare că duhul său, partea lui lăuntrică, nu se supune influenței puterii duhurilor, nici celor bune, nici celor rele.  
    În realitate, duhul omenesc suportă influența unei mulțimi de puteri duhovnicești exact în același fel în care asupra trupului acționează o mulțime de forțe fizice... 

Sf. Nicolae Velimirovici, Simboluri și semne, traducere de Gheorghiță Ciocioi, Editura Sophia, București, 2009, p. 80.