Culori și armonie...
O fărâmă din experiențele vieții...
Înainte de a te certa cu cineva, întreabă-te dacă acea persoană este suficient de matură mental pentru a înțelege conceptul dintr-o altă perspectivă. Pentru că, dacă nu este, atunci e inutil. Nu orice dezbatere merită energia ta. Uneori, indiferent cât de clar te exprimi, cealaltă persoană nu ascultă pentru a înțelege – ascultă pentru a reacționa… Sunt prinși în propria viziune, incapabili să vadă o altă perspectivă, iar interacțiunea cu ei doar te epuizează.
Există o mare diferență între o discuție sănătoasă și una inutilă. O conversație cu o persoană deschisă la minte, care prețuiește creșterea personală și înțelegerea, poate fi îmbogățitoare – chiar dacă nu ești de acord. Dar să vorbești cu cineva care refuză să vadă dincolo de credința sa? Este ca și cum ai vorbi cu un zid de cărămidă. Indiferent de logica sau adevărul pe care îl aduci, acea persoană îți va distorsiona, răsuci sau respinge cuvintele – nu pentru că greșești, ci pentru că refuză să vadă o realitate diferită.
Maturitatea nu înseamnă să câștigi o ceartă – ci să știi când o dezbatere merită sau nu merită să fie susținută. Înseamnă să înțelegi că pacea ta interioară valorează mai mult decât să-i demonstrezi ceva cuiva care a decis deja că nu va ceda. Nu orice bătălie merită dusă; nu toată lumea merită o explicație.
Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poți face este să pleci – nu pentru că nu ai nimic de spus, ci pentru că știi că unii oameni pur și simplu nu sunt dispuși să asculte. Și acea povară nu este a ta.
HELEN MIRREN
Cum să avem bucurie ?
Sufletul și bucuria...
Atunci când sufletul nu are bucurie, este plin de toxicitate sufocantă și nu poate trăi viața Duhului. Din fericire, sufletul nu este făcut să trăiască într-o atmosferă poluată, ci în eterul curat al cerului, unde împărățește harul lui Dumnezeu. Bucuria este exact acea atmosferă în care sufletul poate să crească, să înflorească și să ajungă la Dumnezeu.
Bucuria este îngrășământul sufletului, care ajută sămânța să crească, acel cuvânt pe care Hristos îl seamănă în inima noastră. Discordiile, neînțelegerile, împrăștierile, dezbinările, tulburările relațiilor, părerile, teoriile, patimile noastre și „ego”-ul, ne fură această bucurie. Dumnezeu nu poate intra într-o inimă morocănoasă, pentru că El Însuși este plinătatea „a toată bucuria și pacea” (Romani 15:13).
Bucuria este criteriul, termometrul duhovniciei noastre. Bucuria nu este rezultatul absenței necazurilor, ci este o caracteristică a unui suflet sănătos, care-și neagă egoul, care iubește pe Dumnezeu, rămâne netulburat și nu leagă starea sa sufletească de evenimente.
De ce nu mai avem bucurie ?
Astăzi, oamenii sunt atât de obișnuiți cu micimea, minciuna și păcatul! Sunt surprinși când văd pe cineva fericit, li se pare de neconceput și au dreptate. Cât poate înțelege cineva, care nu a gustat niciodată mierea, atunci când vorbești despre dulceața mierii? Cât poate înțelege cineva, care nu a gustat niciodată bucuria și pacea harului, atunci când îi vorbești despre dulceața și bucuria relației cu Hristos?
„Soarta” și „zestrea” creștinului este bucuria. Omul lui Dumnezeu știe să tragă bucurie din toate și din orice, chiar și din osândiri, nedreptăți, întristări, eșecuri. Cel ce este dispus să se pocăiască, să se zdrobească și să se smerească înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor, cel care nu se teme să-și mărturisească greșelile și eșecurile sale, va trăi o bucurie nespusă și o stare continuă de recunoștință și de mulțumire pentru Dumnezeu, o sărbătoare nesfârșită. Dar fără simțul prezenței lui Dumnezeu, nu poate exista nicio bucurie, nicio dulceață, nicio desfătare adevărată.
Cum dobândim bucuria ?
Bucuria ființială este o lucrare duhovnicească; aceasta se dezvoltă în comuniune cu Dumnezeu și cu creația și presupune prezența virtuților bunătății și ale iubirii.
Omul morocănos nu poate fi fericit pentru că nu are capacitatea de a relaționa. El se autopedepsește prin singurătatea și intransigența sa. Izolarea îl face incapabil să guste bucuria.
Fără o relație cu Dumnezeu – izvorul bucuriei, de unde va putea să-și tragă omul bucuria? Adevărata bucurie nu depinde de evenimente exterioare, ci este rodul relației noastre iubitoare cu Dumnezeu, este rodul locuirii Duhului Sfânt în inima noastră.
VARNAVA IANGOS, extras din cartea „Fericirile - Răspunsul dat lumii”, traducere din limba greacă de Monahia Ierusalima Corman, 2024.
CARTEA
Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărților bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celui ce le-a creat și, de aceea, aceste gânduri se citesc cu sfială și nu în fugă, ca pe o reclamă ieftină și banală. În vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea și era citită și ascultată cu un fior de sfințenie.
O carte este o ființă vie. Când pun mâna pe Sfânta Scriptură, e un contact direct cu Dumnezeu, cu Moise, cu Proorocii, cu Apostolii…
Arhiepiscop Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, pag. 16.
