PERSIDA RUGU, Viața după Azelman,

Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007 

Ediția a doua, 2008

Ediția a treia, 2010

Ediția a patra, 2015

Coperta 1: fotografie, fratele autoarei

Desen copertă și portret coperta 1: Gabriela Ștefănescu

Coperta 4: portretul autoarei, realizat de MIHAI BARBU

Prefață: RODICA MARIAN

Postfață: fragment critic de Rodica Marian,

publicat în „Steaua”, anul LVII, nr. 12 (698), decembrie 2006 

 

PERSIDA RUGU, Scrisori din singurătate,

Editura EuroGraph, ediția a doua, Cluj-Napoca, 2005

Coperta: grafică de MARIA MIRELA SIMA

Postfață, coperta 4: CORNEL UNGUREANU 

PERSIDA RUGU, Scrisori din singurătate, 

Editura EtnoGraph, prima ediție, Cluj-Napoca, 2004

Coperta 1: DOREL DOBOCAN (Germania), 

„Wandering World”, II, 1996 (oil on canvas) 

Coperta 4: DOREL DOBOCAN (Germania), 

„Apple”, 1978 (pastel on cardboard)

Postfață, coperta 4: CORNEL UNGUREANU

PERSIDA RUGU, Luntrea de ghindă,

Editura Napoca Star, Cluj, 2001

Coperta 1: Alina Cioară

Coperta 4 și ilustrații interioare: Gabriela Ștefănescu (Gali)

 

Flori de câmp

BETHLEHEM EFRATA

Biserica Nativității 

 KAHLIL GIBRAN, 

„Iisus, Fiul Omului”  

XXVIII. Despre tristețea și zâmbetul Său 

                                                                 (Una dintre Marii) 

          „Capul Său era mereu ridicat spre ceruri și flacăra lui Dumnezeu era în ochii Săi. Era adesea trist, dar tristețea Sa era duioșie pentru cei suferinzi și tovărășie pentru cei singuri. 

          Când surâdea, surâsul Său era ca foamea celor ce tânjesc după necunoscut. Era ca pulberea de stele căzând pe pleoapele copiilor. Dar și precum un dumicat de pâine. Era trist, dar tristețea Sa se înălța pe buze și se făcea zâmbet. 

          Tristețea Sa era ca un voal aurit aruncat peste pădure când toamna acoperă pământul. Și uneori era ca lumina lunii pe malurile lacului. 

          Surâdea de parcă buzele Sale ar fi cântat pentru nuntă. 

          Și totuși avea tristețea celui înaripat, care nu voia să se avânte deasupra celor apropiați…”

Traducere de Ștefan Dumitru 

Precuvântare de Radu Cârneci 

(fragment din volumul: Kahlil Gibran, „Iisus, Fiul Omului”, București, Editura Orion, Colecția „Miracol”, 2000, p. 86)

Lunga vară fierbinte...

IPS IUSTINIAN CHIRA

    Dumnezeu a pregătit o lume în care copiii să se poată simți bine, dar asta depinde de noi, de cei maturi. Depinde de noi cum se simt.  
    Ce facem în familie, în lume, ca acești copii să nu se simtă într-un mediu ostil?  
    „Nu-i întărâtați la mânie pe fiii voștri” (Efeseni 6, 4) însemnează: nu-i deceptionați, nu-i smintiți, nu-i tulburați, nu le stricați sufletele prin faptele voastre, prin vorbele voastre, prin gândurile voastre.  
    Stați de vorbă mai mult cu copiii voștri. Priviți-i mai atent. Ascultați suspinul ce-l scot uneori, copiii, și în somn. Fiți mai înțelegători față de ei. Acordați-le mai multă grijă. Căutați să întelegeți mai adânc viața lor. Priviți mai des și mai profund în ochii lor. Uitați-vă la fața lor, care nu e întotdeauna senină. Coborâți mai adânc în viața lor, în sufletul lor, în inima lor.  
    Să nu vă închipuiți că v-ați făcut datoria dacă le-ați asigurat hrană și haină. Gândiți-vă că fiii voștri nu au numai stomac și trup. Aduceți-vă aminte că fiii voștri au și inimă, și suflet. 
 

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, pag. 95. 

    Râsul sau plânsul copiilor dărâmă orice zid, desființează orice prăpastie, îmblânzește orice conștiință. Copiii și filosofii pun cele mai grele întrebări, cele mai delicate și la care nici nu se poate uneori răspunde. 

    Copiii sunt un dar de la Dumnezeu. Ei luminează casele, ei înseninează frunțile încruntate, limpezesc inimile înnourate, coboară pacea în sufletele învrăjbite, revarsă bucurie și binecuvântare în familiile și în casele noastre. 

    Priviți în ochi copiii. Priviți în ochii lor și Îl veți vedea pe Dumnezeu!

 

 

Arhiepiscopul IUSTINIAN CHIRA, Cuvintele Părintelui - un ghid al frumuseții lăuntrice, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2009, pp. 23-24.

SEARĂ MISTICĂ
            sau 
DESPRE SĂRĂCIA CELUI MAI BOGAT  

                                          se închină Sfântului Ioan Iacob, 
                                 schimnicul român din deșertul Hozevei  

Eu nu mai sunt nimic – eu sunt numai iubire 
sunt alb adâncul cel ascuns de vânt  
sunt peregrin de abur și descânt  
eu nu mai sunt nimic  
sunt doar iubire  

eu nu mai sunt nimic – eu sunt numai iubire  
sunt crud aroma frântă din Cuvânt  
sunt pâine și plămadă și frământ 
eu nu mai sunt nimic 
sunt doar iubire  

eu nu mai sunt nimic – eu sunt numai iubire  
sunt taină și tăcere fără de mormânt  
sunt flacără opaiț din schitul sfânt  
eu nu mai sunt nimic 
sunt doar iubire  

                                              PERSIDA RUGU   

(poem din volumul „Îngerul muntelui roșu”, 2017, 

Editura Limes, Florești, Cluj, pag. 93) 

PAISIE

Sfântul caută lumina începuturilor  

beznele risipindu-le  

peste mări alunecând  

cu luntrea Cuvântului viu  

haina de lut atinge pământul 

aripile și le ascunde sub piele  

vântul să nu le zărească 

nici apele văzduhului 

doar păsările își fac cuib  

pe umerii săi adânci și înalți  

ca munții stâncoși  

din deșerturi 

 

lumina curge inundându-l 

începutul devine sfârșit 

și sfârșitul început 

laudele nu-l ating  

durerea nu-l cunoaște 

carnea rămâne pură  

izvor izbucnind din piatra  

atinsă de Lună 

 

Sfântul caută lumina începuturilor  

găsindu-o în sine  

lângă pecetea veșnică  

a Celui fără de chip

                                              PERSIDA RUGU  

(poem din volumul „Îngerul muntelui roșu”, 2017, 

Editura Limes, Florești-Cluj, pag. 108) 

PERSIDA RUGU, Cartea cu arbori,

Editura Napoca Star, Cluj, 2000

Imagine copertă: STELIAN ACEA

PERSIDA RUGU, Faraonul albastru,

Casa de Presă și Editură Cronica, Iași, 1993

Coperta: TRAIAN MOCANU

Coperta 4: PERSIDA RUGU, fotografie

Postfață, coperta 4: TEOHAR MIHADAȘ, O poezie runică

CONSTANTIN CUBLEȘAN

ADRIAN LESENCIUC