A fi în ape sau în soare
a fi în flăcări sau pustiu
în arborele ce nu moare
a fi în zidul plâns, cel viu
a fi în pajiștea din unde
a fi în miezul de argint
al lunii de pe-ascunsa punte
a fi-n statuia de granit
a fi în râul dinspre munte
în delta păsării de-azur
a fi în pleoapa de pe frunte
ori în paingul de pe mur
a fi-n lucarna serii-aprinse
când pasul e-nsetat de zbor
a fi în umbra umbrei ninse
a fi un sol, un călător
a fi corabia din zare
a fi un cântec nerostit
a fi în macul de pe-ogoare
a fi un foc în asfințit
a fi privirea de pe cruce
a fi cuvântul din Cuvânt
a fi troița din răscruce
a fi cascada de sub vânt
a fi un sâmbure de glie
pe dunga cerului deschis
ori curcubeul din tărie
când ploi căzut-au prin abis
a fi o soră pentru-un frate
ce-n palme ține-un univers
a fi o inimă ce bate
a fi o rimă dintr-un vers
a fi albastra primăvară
ce-n foc și-n sânge a rămas
a fi sărutul dintr-o gară
a fi un strigăt fără glas
a fi un drum ce curge-n lume
a fi un vis fără popas
a fi un cal gonit în spume
a fi al neuitării ceas
a fi un sunet dintr-o vară
ce-adună frunze peste nori
a fi un velier de seară
ce-și uită umbra până-n zori
a fi un gheizer, colț de stâncă
ecou de ochi printre ninsori
un leagăn de ocean și încă
o stea arzândă printre sori
a fi un susur de lumină
prin frunze arse de-ntomnări
a fi pădurea fără tină
a fi un cocostârc în zări
a fi ce ești sau ce rămâne
din toate cele ce visezi
a fi un vin vărsat pe-o pâine
ori lacrima dintre zăpezi
PERSIDA RUGU
(din volumul de poeme „Îngerul muntelui roșu”, 2017,
Editura Limes, Cluj, pp. 116-117)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu