DOR DE EMINESCU 



Pe vântul ars de somnul lunii 

se-adună argila luminiș

de oarbe păsări și petunii

ce-alunecă din ascunziș  


pe lacrima adânc-amară

a zborului dinspre nadir

se-ntoarce-n flăcări arsa vară

cu-aromele-i de nard și mir


și iată cum în prag de lume

se iscă un ținut sonor

ce n-are granițe, cutume

ci se numește simplu – dor 



                         PERSIDA RUGU 


(Poem din volumul „Umbra fluturelui de abanos”, 2020, 

Editura Avalon, Cluj-Napoca, pag. 75) 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu