DOR DE EMINESCU
Pe vântul ars de somnul lunii
se-adună argila luminiș
de oarbe păsări și petunii
ce-alunecă din ascunziș
pe lacrima adânc-amară
a zborului dinspre nadir
se-ntoarce-n flăcări arsa vară
cu-aromele-i de nard și mir
și iată cum în prag de lume
se iscă un ținut sonor
ce n-are granițe, cutume
ci se numește simplu – dor
PERSIDA RUGU
(Poem din volumul „Umbra fluturelui de abanos”, 2020,
Editura Avalon, Cluj-Napoca, pag. 75)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu