CLUJ-NAPOCA... UNEI INIMI DESCHISE
Locuitorilor lui care m-au primit
Persidei Rugu, prietena mea de departe
Era un mic Christ gri, înghețat într-o lucire de-argint.
Chipul lui fin înconjurat de spini se pleca spre pământul
în care părea resemnat să se-ntoarcă, precum chipul unui fiu
supunându-se misterioasei tăceri a tatălui său.
Era o bijuterie frumoasă, atrăgător de simplă,
unind suferința-mpăcată cu sfâșietoarea iubire.
Atârna la gâtul unei doamne al cărei surâs firesc
plutea peste trăsături necunoscute și primitoare.
„Cât e de frumoasă!” am încercat să-i spun arătându-i-o.
„Nu-i așa?... E imaginea binelui...”
„Luați-o! Păstrați-o! Da! Da! V-o dăruiesc!”
mi-a spus ea, după o clipă.
De-atunci, port un pic din cerul României
pe pieptul meu de pescar parizian.
Îl voi purta până la sfârșitul zilelor mele.
Nu ca pe un porte-bonheur,
ci ca pe un bilet de sejur
într-un straniu ținut al inimii
unde domnește simplitatea și curtenia.
Să se știe sub veghea lui Christ
nu-i displace inimii mele.
El e cel mai bun simbol al generozității.
Clujul mi-a confirmat ceea ce știam de mult timp:
decât natura, mult mai frumoasă se-arată uneori
umanitatea!
MAURICE COUQUIAUD (Paris, France)
Clujul poeţilor,
Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, pag. 77
(traducere din limba franceză de HORIA BĂDESCU)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu