PERSIDA RUGU

COPILUL 

    Chipul copiilor exprimă prin intermediul celor mai rafinate linii și trăsături noblețea, această calitate tainică și străină de firea tuturor celorlalte ființe care, întrețesută cu harurile penelului prin excelență de artist al dumnezeiescului Artizan, cu ajutorul căruia a fost măiestrită fiecare trăsătură, fiecare linie a întregului chip, ne zugrăvește mai degrabă un înger venit aici spre a înnobila creația decât o vietate menită să trăiască asemenea celorlalte și să se supună aceleiași sorți. Pe chipul acesta se oglindește mai degrabă nemurirea decât moartea, mai degrabă spiritul decât materia. E cu putință ca această cunună a celor create, plăsmuită cu atâta grație sublimă, să fi fost zidită pentru a avea parte de soarta ființelor necuvântătoare? Încât să nu-și cunoască dumnezeiescul Creator? Ca să-și ignore bunătatea aparte, menită sieși, care ni se descoperă cu atâta strălucire? Ca să nu-I mulțumească Acestuia pentru darurile Sale cele bogate și să nu-L slăvească pentru înălțimea cinstirii, pentru bunăvoința Lui deosebită și pentru nemărginita Lui bunătate față de sine? Ca să nu-L caute și să-L regăsească cu propriii săi ochi în creația de El zidită? Ca să nu-I dorească frumusețea și să cheme în ajutor atotputernicia Sa dumnezeiască? Niciodată! Niciodată! E cu neputință! Tăgăduirea tuturor acestora va însemna tăgăduirea înțelepciunii și a priceperii lui Dumnezeu; va însemna tăgăduirea bunătății Lui și a acestor trăsături dumnezeiești care se văd atât de minunat în felul cum a fost modelată întreaga creație și mai ales copilul, omul…

Sfântul Nectarie de la Eghina, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Ed. Sophia/ Metafraze, București, 2015, pp. 16-17. 

    Înainte de a învăța să-și exprime gândurile, copilul deține o multitudine de cunoștințe. Orice imagine își lasă amprentele pe tăblița minții sale: în timp ce mintea lucrează, copilul nu e conștient de ceea ce se întâmplă cu el. Cine l-a învățat să memoreze cele care se derulează și se perindă prin fața ochilor săi? Cine i-a imprimat minții copilului în starea de adormire această pornire? Odată cu vârsta, copilul vădește într-un chip minunat acumulări care ar câștiga admirația omului, dacă simplul motiv al obisnuinței nu l-ar determina pe acesta să le treacă cu vederea și să le subestimeze.

Sfântul Nectarie de la Eghina, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Ed. Sophia/ Metafraze, București, 2015, pp. 17-18.

    Dacă ar fi cu putință să vedem dinamismul și elanul intelectual al minții unui copil, care deja gângurește, am fi uimiți de energia, de mulțimea impresiilor și de toată activitatea puterilor sale spirituale. Omul caută să se desprindă de materie și să se ridice la înălțimea duhurilor spre care este purtat printr-un impuls înnăscut. 

    Apogeul vârstei copilăriei se manifestă ca principiu al unității armonioase dintre duh și materie și este o minune a creației, pe care numai cei orbi n-o pot vedea; până și numai simpla ei contemplare poate să alunge orice îndoială și să ne arate soluția la problema noastră. Sunt cu adevărat îngeri în trup hărăziți Împărăției Cerurilor. Cel ce tăgăduiește acest lucru și-a pierdut deja sufletul rațional și a ajuns în rândul viețuitoarelor necuvântătoare...

Sfântul Nectarie de la Eghina, Un portret al omului, traducere de protopresbiter dr. Gabriel Mândrilă, Editura Sophia/ Metafraze, București, 2015, p. 18.