PERSIDA RUGU

 

GLASUL TAINIC

    Poate dispune, omul, de bogăție, de ranguri, poate dispune, omul, de toate cele materiale, dar totuși nu-i mulțumit. În adâncul ființei lui, aude o voce: „Unde ești? Unde ești?”  

    O voce tainică, misterioasă se adresează omului, făpturii lui, din inima lui urcă spre rațiune, apoi îl face pe om să gândească: cine suntem, unde mă aflu, ai cui suntem, de ce nu sunt liniștit, de ce oare nu sunt mulțumit, oricâte bunătăți am – nu sunt mulțumit, oricâte haine frumoase am – vreau altele și mai frumoase, oricâte lucruri mi se împlinesc pe acest pământ – nu mă simt împlinit! Vreau altceva, sunt mereu nemulțumit, mereu însetat, duc mereu dorul după ceva care nu există…!  

    Dorul acesta, nostalgia aceasta care există în sufletul omului este dovada categorică a existenței, a Celui ce există, a lui Dumnezeu. Dacă n-ar exista, dacă ar fi pustiu în spațiu, univers, nimeni n-ar purta setea aceasta... 

Arhiepiscop Iustinian Chira, Convorbiri in amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, p. 27.